Lipseste scriptul. Adica.. si cortina?! Sa cada, la naiba! Nu-i clar ca am uitat cuvintele?!
Si iata scena cand ne invinuim parintii pentru ceea ce suntem si plaiul natal - pentru ceea ce nu vom fi nicicand.
Eu nu mai cred in potential. Si nici in vointa. M-am decis. Cred ca fiecare joaca un rol pe care el insusi si-l alege si ceea ce conteaza e abilitatea de a NU uita cuvintele!!! Si daca tie ti-e bine asa - de ce sa fie altfel?
Dar eu nu mai inteleg nimic - nu trebuia sa fie un script pana la urma?...
Ah! si naivitatea - se da degeaba la taraba mea. Daca ochelarii de soare ar putea vorbi si lifturile ar avea urechi - lumea ar fi mai frumoasa si povestile de dragoste mai adevarate. Si din asta cum mai ies acum?
The colors of the rainbow so pretty in the sky
Are also on the faces of people passing by
I see friends shaking hands
Saying, "How do you do?"
They're really saying, I...I love you
I hear babies cry and I watch them grow,
They'll learn much more
Than we'll know
And I think to myself
What a wonderful world (w)oohoorld
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment