E incredibil cata liniste mi s-a strecurat in suflet de cand am schimbat job/c-ul. Nu cred ca o sa imi fie foarte dor prea curand de tumultul AIESECului. A fost ceva - ce a ajuns si, de curand, un fel de joc al mintii pe care, pur si simplu, il descifram prea usor. Ramaneam inhibata si convinsa ca, de aici incolo, vor trebui altii inghiontiti, ca sa inteleaga.
De fapt, am ajuns la concluzia ca nu ar fi fost moment mai potrivit sa parasesc organizatia decat acesta. Experienta in Bahrain mi-a dat peste nas cu propriile-mi principii, obiceiuri si credinte, asemeni unui profesor comunist, ce nu se stinghereste sa iti snopeasca cate una. Asa, ca vrea el. [Mama ei de vize, rasisme si ministere...]
Si e bine asa. Ca mie nu-mi place sa imi fie dor de vremuri. Dar o sa-mi fie. Ca sunt alte o mie de motive. Si iar zic ca e bine asa. Ca atunci cand o sa-mi fie dor de'a binelea, vor fi alte jocuri ale mintii sa ma tina ocupata.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
E bine ASAAA 100% ca e bine :D
doar comunisti nu mai sunt la putere nici la voi nici la noi :)
Ascultam JJ si mi-am amintit de discutiile de pe gtalk dupa faza cu viza si visul asta cu Bahrain.
Sa stii ca abia astept sa te vad prin Romanica la o berica sa mai povestim una alta.
Pana una alte eu iti doresc succes la UN si sa stii ca mi-e dor de conversatiile noastre patriotice :)
Eu mai mult ca sigur ma voi angaja in Bucuresti, ori in training sau consultanta de HR, ori in multinationala .
astep vesti de la tine pe mail, ca e bine si asa :)
Hugs,
Romeo
"It's true that those we met can change us, sometimes so profoundly that we are not the same afterwards." Y.M.
:)
Imi pare bine sa-ti cunosc şi jurnalul virtual, Luminita! :)
Ma bucur sa te stiu vizitatoare a blogului meu. Mai intra! ;)
Post a Comment