Odata cu trecerea timpului petrecut pe meleagurile nisipoase am observat ca mi-e din ce in ce mai greu sa-mi stapanesc obsesiile, gandurile, parerile. Asta n-ar fi chiar atat de rau daca ar fi cineva acolo sa ti le asculte.

Numai ca, in partea asta de lume, e o chestie de "It's not my business". Orice petec de conversatie se limiteaza la "How was your weekend?" si dupa aia - "I understand".

Nu mai avem placere in a ne asculta unul pe celalalt. Singuri in suflet si indiferenti pe dinafara, ne petrecem zilele trebaluind la calculatoare, cu sprincenele carlig, savurandu-ne cafelele una dupa alta... si tot asa.

Se duce dracului specia omeneasca.